Radu Sergiu Ruba explică, la invitația lui Nicolae Coande, de ce „nu înțelege ce i se întâmplă”

Posted on iunie 20, 2018

1



Radu Sergiu Ruba  la Adunarea Poeților și a SpectActorilor Craioveni

 

*

Revenit recent din Portugalia, unde a participat la Noaptea Poeziei Europene (Lisabona), Radu Sergiu Ruba face un turneu național de promovare a cărților sale, « Scene, explorări, condeie. Dialoguri salvate » (Ed. MNLR) și « Nu înțeleg ce mi se întâmplă » (Ed. Charmides). La invitația lui Nicolae Coande, scriitorul va fi prezent la Craiova, la  «Adunarea Poeților și a SpectActorilor Craioveni», vineri 22 iunie 2018, de la ora 15,00. Evenimentul se va desfașura la sala Ia te uită! a Teatrului Național. Radu Sergiu Ruba, unul dintre cei mai importanți scriitori ai Generației 80’, este un eminent scriitor, traducător al romancierului Michel Tournier în limba română, președinte al Asociației Nevăzătorilor din România, este membru al Uniunii Scriitorilor, realizator de emisiuni la Societatea Română de Radiodifuziune.

Autorul:

            Radu Sergiu Ruba s-a născut la 14 octombrie 1954 în Ardud, judeţul Satu Mare. Şcolarizarea şi-a început-o în satul vecin Răteşti, continuând-o până la bacalaureat la Institutul pentru Nevăzători din Cluj, interval în care, pe la 11 ani, şi-a pierdut complet vederea ce nu fusese niciodată  perfectă. A urmat studii de limbi străine, franceză şi engleză, la Universitatea Bucureşti. A lucrat ca profesor de franceză în sistemul preuniversitar, ca lector în programul Cambridge Standard English al British Council din capitală, ca inspector în ministerul educaţiei, responsabil cu învăţământul pentru elevii şi studenţii deficienţi de vedere. În această calitate, a înfiinţat patru şcoli de profil, două licee şi două postliceale de balneofizioterapie care funcţionează şi astăzi. A fost de asemenea consilier al ministrului muncii pe problematica dizabilităţii contribuind la adoptarea unor măsuri administrative şi a unor acte normative.

            A făcut parte timp de 25 de ani din conducerea Asociaţiei Nevăzătorilor, ocupându-se de programele culturale, de presă, de relaţiile internaţionale ale acesteia şi deţinând funcţia de preşedinte  pentru nouă ani. Din poziţiile de conducere ale acestei organizaţii naţionale, a reuşit să deschidă, cu sprijinul directorului Bibliotecii Metropolitane Bucureşti Florin Rotaru, o filială a acesteia ca unitate de producţie de carte audio, şi-a dotat organizaţia cu o tipografie electronică braille aptă să producă pentru întreaga ţară, a determinat digitalizarea tuturor cărţilor audio din fonoteca asociaţiei, ajutat la îmbunătăţirea  sau salvarea vederii a zeci de pacienţi într-un mare proiect oftalmologic şi a demarat construirea unui  centru de reabilitare pentru persoanele care-şi pierd vederea la maturitate.

            Din 1992, realizează, pe postul  de Radio România Actualităţi, o emisiune săptămânală. Este de asemenea autor al unor emisiuni difuzate de Radio Europa Liberă şi Radio Europa FM.

            A debutat editorial în 1983, la Cartea Românească, cu volumul de versuri Spontaneitatea înţeleasă. Au urmat alte patru cărţi de poeme: Iluzia continuă, Iubirea şi Orientul, Marginal şi Graţia Dizgraţia. Ele au fost completate de două antologii de autor cu extrase din volumele  amintite.

            R. S. Ruba a realizat de asemenea selecţii ale materialelor  sale de presă, eseuri, articole, interviuri, grupate în volumele Dialoguri şi eseuriScene, explorări, condeieO mie de ani în o sută una enigme, acesta din urmă scris împreună cu soţia sa Nicoleta Ruba. Ca supremă datorie literară faţă de comunitatea de experienţă existenţială căreia îi aparţine, a alcătuit două ediţii ale Constelaţiei Homer, o Antologie a Scriitorilor Nevăzători din România, prima apariţie în 1996, iar a doua, mult  revizuită şi îmbogăţită, în 2017.

            Ajungând târziu la proză, dar ocupându-se de aceasta cu precădere de la o vreme încoace,  a publicat volumul de povestiri Contrabanda memoriei şi romanele Demonul confesiunii în 2004, reeditat în 2009 şi O vară ce nu mai apune, Ed. Humanitas în 2014. Acestei cărţi în mare măsură autobiografice i s-a conferit premiul Radu Petrescu al Societăţii Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud, premiul pentru proză al Festivalului Poesis, Satu Mare şi premiul Ion Creangă al Academiei Române  în 2016, iar în 2017, romanul a fost tradus în limba engleză la New York şi este în curs de traducere şi în italiană la Padova.

            Autorul a avut parte şi de alte distincţii pentru performanţele sale literare: premiul ministerului afacerilor externe al Franţei pentru nuvelă, premiul Frontiera Poesis, premiul Fundaţiei Gheorghe Ursu, premiul Asociaţiei Scritorilor Bucureşti pentru volumul de versuri Graţia Dizgraţia, al revistei Convorbiri Literare şi al Jewish Braille Institute of America. I s-a decernat  de către preşedintele României, Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler în anul 2008.

           Poeme, nuvele şi eseuri ale lui Radu Sergiu Ruba au fost traduse în franceză, engleză, bulgară, germană, maghiară, spaniolă şi arabă. La rândul său, scriitorul a tradus din literatura franceză  autori precum Michel Tournier, Gilles Lipovetsky, Olivier Rolin, Nicolas Ancion şi Corinne Desarzens.

Nicolae COANDE

*

        L-am întîlnit pe Radu Sergiu Ruba ultima dată, cu vreo cinci-șase ani în urmă, la Bistrița. Eu fusesem invitat de neobositul, generosul și excepționalul manager cultural Gavril Țărmure la una dintre nenumărabilele „întîmplări” culturale puse la cale de el în vechiul burg transilvan. La sfîrșitul „zilei culturale”, acesta m-a condus la hotelul unde urma să fiu găzduit peste noapte, a doua zi urmînd să mă întorc la Cluj. În recepția hotelului, din care se intra direct în resturant, ușile acestuia erau larg deschise (unusual) și răzbătea, fără agresivitate totuși, muzica unei petreceri. „Adio odihnă, am nimerit la o nuntă”, mi-am zis. Apoi, recepționerul mi-a cerut să-i repet, mai tare, numele căci nu-l auzise bine și nu mă găsea pe lista de rezervări. L-am spus tare, poate prea tare și „stimulat” de gîndul care-mi trecuse prin minte. Și, imediat, dinspre restaurant am auzit o voce: „Vasile! Vasile Gogea!” Gavril Țărmure tocmai începuse să-mi explice că e vorba de „convenția anuală” a nevăzătorilor… Între ușile restaurantului l-am văzut atunci pe Radu! „Vasile! Unde ești, vreau să te îmbrățișez!”

         Se înțelege că m-am culcat tîrziu în seara aceea. Acum, deși atît de departe unul de altul, aș vrea să cred că Radu „mă aude”. I-aș spune că, de la o vreme, nu prea mai înțeleg nici eu „ce mi se întîmplă”… Și să-l îmbrățișez…         

(V.G.)

*