Odiseea. După o recitire (Jurnal duminical)

Posted on august 11, 2019

18



ADEVĂRATA  ÎNTOARCERE  A  LUI  ULISE

 

        De îndată ce Ulise debarcă, în miezul zilei, pe țărmul iubitei lui insule, Ithaca, o porni vioi spre Cetate. Dar vestea întoarcerii lui ajunse mai repede decît el la credincioasa și neînduplecata lui soție, Penelopa.

Îl aștepta în fața porților:

–   O, tu, Ulise, nu vei intra așa cum te arăți în clipa aceasta în Cetate. Nu vezi ce umbră grozavă tragi după tine?  Vei aștepta în afara zidurilor să apună soarele, să vină noaptea și abia apoi vei intra, doar tu, cel care a plecat! Căci pe acela îl aștept.

A stat cît a stat istețul Ulise pe sub zidurile Cetății. Apoi, s-a apucat să-și fixeze umbra în țăruși groși, de lemn. Și, vînjos cum era, pînă la apus a terminat de bătut în pămînt colosala-i umbră, acoperind-o, practic, sub o schelărie care a luat forma unui cal. Și a intrat în Cetate. I-au fost spălate picioarele de colbul drumului și trupul de sarea mării. S-a culcat mulțumit.

Dimineața următoare a ieșit pe zidul Cetății și și-a privit de sus scheletul de lemn al umbrei. Îi crescuseră două aripi înfrunzite, de măslin de-o parte și de alta a trupului. Foșneau aproape imperceptibil sub adierea brizei ce venea dinspre Marea Ioniană…

*

Posted in: Jurnal duminical