O evocare a scriitorului martir Traian Chelariu într-un dialog-document al Mirelei Roznoveanu cu Șerban Chelariu

Posted on februarie 25, 2020

2



Scriitorul martir, filosoful și profesorul universitar Traian Chelariu, o personalitate prea puțin cunoscută a culturii române, s-a născut la 21 iulie 1906 în satul Hatna, comuna Dărmănești, Bucovina și a murit la 4 noiembrie 1966 în Suceava. Tragedia lui Traian Chelariu, specializat în filosofie în Franţa şi Italia, cu doctorat în 1937, cu numeroase cărți primite elogios de critică între anii 1926 – 1940 a fost pe scurt următoarea: profesorul universitar la Cernăuți, Iași și București a fost dat afară din slujbă de orânduirea României comuniste și proletcultiste și condamnat să nu își poată câștiga în vreun fel existența. După ani de șomaj și mizerie, i se permite să se angajeze la serviciul de ecarisaj din București unde lucrează la secția de dezinfecții și deratizare (1955). Scriitorul este ziua deratizator, dezinsectizor și dezinfectator (sunt titlurile înscrise în cartea de muncă în 1956) și participă împreună cu alții la vânătoarea de șobolani, iar seara, întors acasă, citește cu creionul în mână Nietzsche. În anul 1958 Traian Chelariu depune o cerere de reprimire în Uniunea Scriitorilor. Nedorit de Mihai Beniuc, în ciuda unor referințe excelente, cererea nu este rezolvată pozitiv (1960). În anul 1964 este reabilitat, reprimit în învățământul superior și devine lector la Institutul Pedagogic din Suceava, dar numai după doi ani se stinge din viață.

Eseurile, poemele, fragmentele de jurnal ale lui Traian Chelariu publicate postum definesc o personalitate excepțională și singulară a literaturii române:

„…recuperarea integrală a jurnalului lui Traian Chelariu scoate la lumină neliniștile unui intelectual care, aflat sub vremi, caută de la începuturi rațiunile care transformă întâmplările unei vieți în destin. În felul acesta, a-ți interoga destinul și a-l iubi este principiul fundamental al unei vieți clădite pe bine, frumos, adevăr. El, care bănuia că ne-alegem doar cu rana înțelepciunii, era convins că nu există decât un singur mod de înfruntare a destinului: primirea lui cu conștiința curată. Aceasta este singura posibilitate de a rămâne liber, căci libertatea rezidă în biruirea destinului prin dragoste de destin: Amor fati. Sunt cuvintele testamentare ale unui intelectual care, căzut în istorie, își asumă o condiție tragică.” (Mircea A. Diaconu)

*

*

Mulțumim încă o dată doamnei Mirela Roznoveanu pentru această necesară readucere în memorie a unui scriitor și filosof martir care a înfruntat demn și curat un regim criminal și ilegitim.

Citiți despre bio-bibliografia lui Traian Chelariu și pe Wikipedia:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Traian_Chelariu.

*

Publicitate