Iancu Moţu: „arheologia” unei mărturii a lui Gheorghe Cristescu-Plăpumaru (IV). Anul 1924

                Pentru a înţelege corect cele petrecute în 1924 sunt necesare câteva precizări. Discuţia dintre Plăpumaru şi ceilalţi deţinuţi atinsese la un moment dat o anumită tensiune. Din cele relatate în materialul pe care l-am avut este, poate, partea cea mai bine rămasă în memorie. Autorul manuscrisului făcea o observaţie interesantă.

              „ Plăpumaru nu prea vrea să discute modul în care şi-a pierdut şefia. Îl doare şi acum că a fost înlocuit cu Köblös pe care-l consideră drept un tâmplar tâmpit, obtuz, gata să facă orice i s-ar cere. Era, se zicea omul lui Kun. Iar Kun începea să aibă putere în cadrul Kominternului după ce Racovski începuse să îşi piardă din influenţa enormă de pe lângă Lenin.”

              Întrebat despre înlocuirea sa, Plăpumaru a ezitat să răspundă până când unul dintre colegii de detenţie i-a adus aminte despre scandalul „ acordului” comuniştilor balcanici.

            „ Da este adevărat. Tovarăşii din Bulgaria, Grecia, Ucraina, ungurii şi chiar şi turcii au încercat să colaboreze pentru a aduce revoluţia în regiune. Atunci eu nu am fost prea sigur că o revoltă generală va duce la rezultatul dorit. Dar în materialele informative pe care le-am primit era trasată drept sarcină declanşarea unor acţiuni care să ducă la eliberarea de sub dominaţia imperialistă a guvernelor burgheze a unor teritorii. Nu era un adevăr faptul că toţi cei din jur se îngrăşaseră pe seama Rusiei sovietice, a Ungariei şi a Bulgariei? Dacă nu săreau nemernicii de sârbi cu poliţia pe tovarăşii de acolo ar fi reuşit şi revoluţia din Bulgaria şi de acolo şi în alte zone ale regiunii.”

            „ Pe mine m-au schimbat fără să mă anunţe, decât în ultimul moment. L-au adus pe Koblos care era mai tânăr şi mai hotărât. Dar nu avea nicio legătură la Bucureşti şi nici nu ştia prea bine cum stă situaţia. Nici nu înţelegea el prea bine româneşte. Ce pretenţii poţi să ai de la un tâmplar fără nicio şcoală,  fără legături. Pe deasupra era şi cam tâmpit şi gata oricând să scoată pistolul. Umbla şi la femei cu pistolul la el. Nu m-am supărat aşa de tare că m-au schimbat mai ales că eu nu le prea aveam cu armele. De treaba asta se ocupau tehnicii. E drept, Koblos era unul dintre ei. În noua situaţie creată un tehnic trebuia să preia conducerea pentru a coordona acţiunile deschise. Mai mult m-a supărat faptul că n-au avut grijă să mă consulte. Că poate că mi-aş fi dat demisia de unul singur.”

            Unul dintre deţinuţi l-a incitat cu o afirmaţie. Era legată de situaţia gravă creată în Balcani încă din a doua jumătate a anului 1923.

            „  Nu înţelegeţi nimic! Toate teritoriile din regiune ( ţările!) erau conduse de imperialism, ne prigoneau cât puteau. Am vrut să le răsturnăm guvenările chiar şi cu armele dacă se putea. Cine să le sară în ajutor? Dar noi aveam cine să ne sprijine. La Odessa erau deja făcute planurile de ajutor şi aflasem că un comitet militar întocmise planurile de intervenţie la nevoie.”

          Răscoala de la Tatarbunar a fost o revoltă țărănească armată de inspirație bolșevică care a avut loc în zilele de 15-18 septembrie 1924, în împrejurimile orașului Tatarbunar (uneori scris și Tatar-Bunar) din Bugeac (Basarabia de Sud), care făcea pe atunci parte din România, iar în prezent este parte a Regiunii Odesa din Ucraina. Răscoala a fost condusă de un comitet revoluționar prosovietic care a cerut unificarea cu RSS Ucraineană și sfârșitul „ocupației românești în Basarabia”.^{[1] (sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83scoala_de_la_Tatarbunar )}

                              „ La mine au venit câţiva tovarăşi de la Odessa şi mi-au reproşat că m-am înmuiat, că nu sunt destul de energic şi că nu am activat mai activ în acţiunile tehnicilor ( atentate, sabotaje, atacarea unor obiective bine stabilite). Dacă ar fi fost pe zona mea de răspundere ( Vechiul Regat, fără Dobrogea, Bucovina şi Basarabia) poate că aş fi avut ceva de spus. Dar mai toate erau în teritoriul filialelor conduse de alţii. De aceea m-am supărat că nu eu răspundeam de ce se petrecea acolo. Nici măcar politic. Dar, ziceau tovarăşii, eu trebuie să-mi asum toată conducerea, că eu figuram ca secretar al partidului în structurile de la Moscova.”

            În mod cert un deţinut mai în vârstă ( eu cred că era legionar) i-a reproşat un grav atentat asupra trenului rapid Bucureşti – Iaşi – Chişinău.

            „ Da, a fost o eroare. Eu nu mi-am închipuit că vor pune bombă la trecerea trenului cu pasageri. Am crezut că vor ataca un tren cu transporturi militare. Că de la Bucureşti tot plecau unii prin Moldova ( Basarabia) cu misiunea de a întări garnizoanele. Ce să-i faci? Se mai întâmplă şi asemenea greşeli. Dar nu se poate spune că au fost chiar atât de mulţi morţi şi răniţi pe cât tot zic unii şi alţii. Au fost acolo, câţiva morţi şi ceva răniţi ( în realitate au fost peste 190 de morţi şi sute de răniţi). Dar şi reacţia poliţiei şi Siguranţei a fost peste măsură. Au arestat şi i-au bătut pe mulţi care n-aveau niciun amestec. E drept erau simpatizanţi. Dar nu ei puseseră bomba.Unii au fost arestaţi şi schingiuiţi numai pentru că au ascuns pe unii din tehnici. Pe unul, era parcă popă, l-au arestat şi l-au bătut de a rămas surd de-o ureche numai pentru că i-au găsit manifeste ascunse în altar. Dar nu era el cel care le pusese acolo. Le pusese fică-sa. Ea era de-a noastră, din tehnic. Popa era doar simpatizant că era ucrainean.”

            „ Voi vă tot legaţi de acţiunile tovarăşilor tehnici. Dar ce ne făcea nouă Siguranţa nu se pune? Ce noi nu aveam dreptul să existăm, să ne spunem părerea şi să luăm măsurile pe care le credeam de cuviinţă? Ce, guvernul burghez nu lucra în forţă?

            Cineva i-a reproşat că nu prea au comuniştii de ce a se plânge asupra tratamentului autorităţilor române.

            „ Ei nici chiar aşa. Bătăile şi schingiuirile se ţineau una după alta. Era unul, Gavrilescu parcă, pe la Huşi. Ăla era turbat rău de tot.Cum prindeau unul de-al nostru îl lua în horă şi nu-l lăsa până nu scotea tot ce se putea de la el. Unul dintre tehnicii care a scăpat de el zicea că mai bine l-ar fi împuşcat decât să-l ancheteze câteva zile la rând.”

            „ Că voi ( ceilalţi) spuneţi că în România n-a fost omorât niciun comunist nu-i adevărat. E drept, n-au fost condamnaţi şi spânzuraţi ca la alţii ( aluzie la sârbi care-i excutau fără nicio reţinere) dar au murit după anchete sau în închisoare. Noroc cu tovarăşii de la Kiev care au reuşit să-i facă scăpaţi pe mulţi sau au reuşit să facă schimb cu spionii români prinşi în soviete. Mai greu a fost după ce bestia de Moruzov a ajuns şef la Siguranţă şi a făcut un act de colaborare cu cei de la armată. Ăsta ne ura şi ne urmărea încă de pe vremea când era în Dobrogea şi în Deltă şi se spunea între tehnici că abia aştepta să pună mâna pe ei. La început îi lua mai uşurel. Dacă nu se lăsau era vai de mama lor! O bestie, ce mai!”

            Despre atitudinea studenţilor nţionalişti

            „ Lăsaţi voi leginonarii figura asta de martiri. Martir sunt eu, care am slujit cu credinţă partidul şi interesele proletariatului şi uite unde am ajuns din cauza lui Dej. Voi v-aţi prostit de cap cu tot soiul de vise. V-aţi îmbătat cu Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul şi v-aţi răzbunat pe tovarăşii evrei studenţi pe la Iaşi şi în alte locuri. La ce v-a folosit că i-aţi vrut separat sau afară din şcoli? Ce, ei nu aveau drept la şcoală?  De fapt v-aţi legat de ei pentru că erau cu noi. Şi nici nu ştiţi voi, nici astăzi, câţi dintre ei ne făceau tot felul de servicii. I-aţi bătut, i-aţi alergat şi cu ce v-aţi ales? Cu nimic.”

            Problema ilegalizării ( Legea Mârzescu).

            „ Nu ne-a afectat prea tare. Eram oricum cu o parte din activ în ilegal şi cum aveam mai multe secţii nu ne-au atins aproape deloc. Păi n-aţi observat că şi congresele le ţineam deja afară? Mai grav a fost doar faptul că dacă erau prinşi tovarăşi erau judecaţi altfel decât până atunci. Mai ales tehnicii care treceau la tribunalele militare. Ceilalţi nu. Era ca înainte numai că pedepsele erau mai aspre. Oricum, noi şi aşa trebuia să aducem la îndeplinire a sarcinilor venite de la centru. Iar centrul se schimba de oricâte ori era nevoie. Conduceau pe rând secţiile, după nevoile momentului. Când erau acţiuni în Ardeal, era centrul la Viena. Când erau acţiuni la Bucureşti se ocupa de toate tov. Atanasov. În Moldova toate erau coordonate de la Kiev şi de la Odessa. Aşa că legea lui Mârzescu nu ne-a prea afectat Mai degrabă aş spune că ne-a ajutat. Tovarăşii de la Viena au trimis proteste la francezi şi la germani şi au apărut în presă”.

            „ Guvernele burgheze au fost tare proaste. Umblau cu poveşti despre legalitate. Păi când eşti în război cu cineva aplici regulile războiului. Noi râdeam la şedinţe când auzeam ce spun politicienii burghezi şi cum se legau de tot soiul de vorbe goale despre lege. Şi, dacă ar fi vrut, ne-ar fi putut pune în mare dificultate că au fost unii care s-au dus la Siguranţă şi au vorbit prea multe. S-au prins ăia ( de la Siguranţă) că pot să ne infiltreze cu oportunişti şi revizionişti şi de-aia s-a luat hotărârea ca mulţi tovarăşi evrei să ia locul celor care erau români şi prea vorbăreţi. S-a văzut imediat o schimbare. Începea să semene cu situaţia din Ardeal unde controlau tovarăşii unguri de la Viena. În Ardeal centrul cel mai activ era la Oradea. Nu ştiu bine cine era delagt acolo, am auzit că era un farmacist. De la el ne-a venit prin octombrie ( 1924)un tehnic specializat în tipografie. L-am ajutat să-şi deschidă un atelier fotografic la Bucureşti şi altul la Galaţi. Pe la Galaţi veneau materialele de propagandă pe care trebuia să le traducem şi să le împrăştiem printre muncitori. Totul a decurs normal până când tehnicul s-a apucat să-şi ia un ajutor, un ucenic. Nu s-a interesat înainte mai bine şi s-a trezit cu poliţia la uşă.”

            „ Unele lucruri s-au schimbat însă după 1924 când tov. Pauker a fost însărcinat să întocmească un raport amănunţit cerut direct de la Moscova.”

Etichetat: 1924, Gheorghe Cristescu, Iancu Motu, marturii, Plapumaru

Posted in: Anamnesis, Pavilionul de oaspeţi