Din „Cartea neagră a Revoluţiei franceze” (III). Psihologie revoluţionară

Posted on decembrie 6, 2010

0



       Revin cu un fragment din această carte care a provocat dezbateri ample în Franţa, după ce am primit mai multe mesaje prin care mi se comunica un interes real pentru conţinutul ei. Am o veste bună pentu cei interesaţi: editura a tipărit o ediţie „de masă”, aceasta însemnînd că doar reproducerile color ale volumului au fost omise, dar tot conţinutul a fost păstrat în aceeaşi paginaţie, format şi completitudine bibliografică. Dar, doar la preţul de 60 de lei, faţă de 200 cît costa prima ediţie. Adaug, acum, un nou fragment (mai scurt, dar şi „zilele” sunt mai scurte în această lună!), care s-ar putea să „provoace” o cu totul altă catergorie de cititori.

        URMĂRI PSIHOLOGIGE ALE MASACRELOR

        „Pentru oamenii obişniţi, cît de cît civilizaţi, rolul de septembriseur este mai întîi penibil; dar prin exerciţiu, mai ales cînd inima e tiranică, şi cînd sub acoperirea teoriei sau sub pretextul salvării publice poate să-şi satisfacă instinctele autoritare, dezgustul dispare. Există în exerciţiul puterii absolute o plăcere extraordinară: în fiecare moment, cu atîta uşurinţă, se poate dovedi prin fapte că eşti atotputernic, iar cel mai grăitor dintre fapte este cel care constă în a distruge. Cu cît distrugerea este mai radicală, totală şi promptă, cu atît omul are sentimentul forţei sale; oricare ar fi obstacolul, nu vrea nici să dea înapoi, nici săs se oprească; încalcă toate barierele pe care omul le numeşte bun simţ, omenie, dreptate, făcîndu-i chiar plăcere să le calce în picioare. A distruge şi a stăpîni devine o voluptate intensă, savurată de orgoliul intim, fumul sacrificiului pe care despotul îl arde pe altarul propriu; în acest sacrificiu cotidian el este în acelaşi timp idolul şi preotul, îşi oferă sieşi victimele spre a avea conştiinţa propriei sale divinităţi.”

       „Dacă cineva bea multă vreme o băutură greţoasă şi tare, nu numai că cerul gurii se obişnuieşte, dar uneori prinde gust; curînd, îşi doreşte să fie şi mai tare; în celedin urmă, o bea în stare pură, crudă, fără nici un amestec care să-i îndulcească amăreala, fără a o dilua pentru a-i tăia gustul neplăcut. Pentru imaginaţia unora, astfel este spectacolul sîngelui uman; după ce s-au obişnuit cu el, începe să le placă.”

        „Sigur, e o nimica toată să părăseşti această viaţă nenorocită în care eşti condamnat să lîncezeşti, complice şi martor neputincios al crimei…”

         (Puteţi comanda, în continuare , cartea la adresa: grinta@email.ro)

Posted in: Ex libris