Imaginea de mai jos nu e din Braşov. Din anul „de graţie” 1987 ! Nu, e din Japonia, de azi…
(Vezi mai mult aici: http://matei.org/ithink/2011/03/11/shocking-images-of-japanese-earthquake-tsunami-sweeping-cars-off-the-highway/ )
Mai gîndiţi-vă!
Posted in: Uncategorized
Ion Ionescu
martie 16, 2011
Un singur cuvint: CUTREMURATOR!
vasilegogea
martie 16, 2011
@Ion Ionescu
Iata, un alt link, cu imagini la fel de emotionante si pline de sugestii despre relatia forta naturii-puterea civilizatiei:
http://www.time.com/time/photogallery/0,29307,2058378_2255114,00.html
marianacodrut
martie 16, 2011
@Cind vezi asemenea distrugeri (am deschis linkurile), iti vine sa crezi ca pamintul e raiul din care sintem alungati…
Culai
martie 16, 2011
Profit de această ultimă postare a gazdei, pentru a pune-n discuţie un subiect zguduitor pentru noi, nu referitor la alţii… După ce veţi citi linkul acesta (tot de aici pescuit, că are balta mult şi bun peşte!), vă rog să reflectaţi, apoi să-mi ziceţi de am avut sau nu motiv să mă cutremur:
http://eroinenucsoara.ro/index.php?page=victoria-arnautoiu-ro.php
Deci, Mama e a doua oară arestată (deşi divorţase de „duşmanu’poporului”, tocmai spre a-şi proteja familia), iar copiii îi sunt, şi ei, Închişi la Orfelinat!!!…
Abia acum, la bătrâneţe, am priceput rostul şi rolul (perfid!) al inventatorilor de asemenea stabilimente. Chiar şi când s-au numit, sentimental, Case de Copii, ele n-au devenit, ci au rămas nişte semipuşcării pentru vinovaţi fără de altă vină, decât că au fost aduşi pe lume fără de a lor voie: şi de cine i-a vrut, şi de cine nu şi i-a dorit. Şi-abia acum îmi explic de ce sistemelor sociale care cică-s filotime, li se rupe-n … cot bazonul de aceste aşezăminte, în loc să le reamenajeze-n folosul acestor bieţi Nevinovaţi!…
De-acuma, am priceput şi de ce gâzii de azi transformă spitalele în aziluri… Nu mai comentez, că mi-e jale cu scârbă-ndoită…
Culai
martie 16, 2011
Doamnă, eu nu vă contrazic: s-ar putea că trăiţi pe-o gură de rai.
Eu, care trăiesc zilnic, alături de alţii, completez şi afirm: tot gard în gard e şi iadul…, nici măcar dincolo de uliţă!
PS: Vă rog, nu vă simţiţi lezată…, nu aceasta a fost intenţia mea!
vasilegogea
martie 16, 2011
@marianacodrut & @Culai
Nu vad nimic contradictoriu in ce spuneti, amindoua domniile voastre: mai poetic ori mai prozaic, mi se pare ca exprimati acelasi gind. Se intimpla ca uneori nu recunoastem nici raiul, nici iadul decit de la… o anumita distanta: cind prea mare, cind prea mica!