Concepţia despre geniu – în sens cultural, artistic – a lui Eminescu o putem „citi” în poeziile sale şi în proza lui literară. Dar, iată marele poet identifică în epocă şi altfel de „genii”. Şi se ocupă de ele, unde altundeva decît în Timpul. Astfel, la 18 mai 1880, Poetul constată că societatea românească era înţesată de un mare – chiar prea mare – număr de „genii universale„. Ce sunt aceste specimene umane? Sunt indivizi care ocupă cîte 4-5 funcţiuni publice. Or, scrie Eminescu:
„O însărcinare publică, o funcţie e, prin natura ei, atît de grea încît absoarbe toată activitatea unui om onest.”
Să fie acest fapt o dovadă de extraordinară capacitate de muncă ori supradotare?” Nici vorbă, căci, mai degrabă decît
„o iubire de muncă mai mult decît americană”,
acest cumul se dovedeşte a fi
„o dovadă de egală inacapacitate în toate ramurile, unită cu tendinţa de-a-şi crea din bugetul statului resurse pentru un trai aristocratic şi cu cea, şi mai periculoasă, de-a privi funcţiunile statului sau ale altor aşezăminte ca pe nişte sinecure.”
Au dispărut ori s-au împuţinat, măcar, aceste „genii” în zilelel noastre? Nicidecum. În acest domeniu „forţa creatoare” a naţiunii pare inepuizabilă. Acum, pe lîngă funcţiunile publice ale „tinerei noastre democraţii”, genialoizii noştri funcţionari mai au şansa „patriotică” de a cumula o tot mai stufoasă schemă de funcţiuni… europene. În entuziasmul general al integrării europene, mai înainte ca românii să devină cetăţeni egali ai unei Europe unite şi prospere, ei vor trebui să întreţină din impozitele şi taxele plătite de ei o întreagă armată de eurobirocraţi. Fără-ndoială, „geniali” şi ei.
Pentru că, în continuare, nu de „genii” duce lipsă România, ci de caractere!
(Extras din volumul Vasile Gogea, (Re)citindu-l pe Eminescuz.În umbra Timpului, Editura Charmides, 2000)
Gogea's Blog 
Culai
iunie 16, 2011
Se va petrece-n curând un secol şi jumătate de când Eminescu făcea conservatoare politică şi gazetărie militantă. Şi, cetindu-i articolele, ajungi inevitabil la constatarea că nimic nu s-a schimbat în mai bine în activitatea parazitară denumită politică…
Atunci, unde-i progresul ? Doar unde o generaţie-i tocată, sacrificată, spre a face loc urmaşelor epigone?…
Şi, continuând o parte din ideea unui Domn, excelent de fin observator: eu, unul, nu cred că mai sunt părinţi obişnuiţi, capabili să-şi susţină copii numeroşi la studii în străinătate. Azi, nomenklatura-şi trimite copilul (cel mult doi) la studii în străinătate nu pe bani proprii: are pârghii pe care numai ea le accesează (norocul de a ajunge nomenklaturist, nu-i aşa?).
Iar „părinţii” unor „fundaţii” care se ocupă şi cu stipendierea loco sau externă a unor studenţi, n-o fac pour les fleurs du coucou. Ei pregătesc astfel cadrele noi pentru vechea lor armie.
Ieri, la Ipoteşti, a fost (şi o) comemorare. La Botoşani, şi o aniversare. Cum s-ar spune, după parastas, chef…. Pentru ce, Zilele Eminescu, de nu şi pentru agape, când şi unde să se adune epigonii, spre lustru prin frecare de moaşte…
Ruxandra
iunie 16, 2011
Dovada ca Eminescu nu trebuie doar citit, ci aplicat.
,,Geniile” politice de azi dau dovada de o inteligenta demonica pentru interesele lor si de o prostie fara margini pentru cele ale poporului. Poporul ce plateste? Prostia sau inteligenta? Se pare ca pe amandoua. De asta iese in paguba. Geniul poporului roman este pustiit de aceste ,,genii” politice.
Ion Ionescu
iunie 17, 2011
Un adevărat „geniu universal” îmi pare, fără nici o răutate, Dominique Strauss-Kahn, ex-PDG al FMI. Ceva mai micuţ, este al nostru euro-dep. Adrian Severin. Vor mai fi fiind, căci să „dai dovadă de incapacitate în toate ramurile” e de o mie de ori mai uşor decît să fii competent în una singură!
Ancelin Roseti
iunie 30, 2011
Dovada faptului că România e plină de genii e şi numărul comentariilor la acest articol: doar 3 – bine, fără acesta al meu.
Astfel de articole nu prea sunt digerate de puzderia de genii mioritice, deoarece deranjează: niciunui „geniu” nu-i convine să-i fie arătată public, cu degetul, impostura.
Şi lumea literară e năpădită, până la refuz, de cumulul de funcţii şi de sinecuri, de premii peste premii şi de onoruri cu nemiluita, de clasici în viaţă şi de zbiri ai literaturii universale, de bovarişti şi de megalomani, într-un cuvânt, de genii – nu însă şi de adevărate valori şi de talente autentice http://ancelinroseti.weblog.ro/?p=793342