William Totok va susţine conferinţa:
„Reconsiderarea critică a trecutului – între mit şi minimalizare. Despre Ion Gavrilă Ogoranu şi rezistenţa armată anticomunistă din România”,
Bucureşti, 18 aprilie 2013, ora 17.00
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, în parteneriat cu Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, vă invită joi, 18 aprilie 2013, ora 17.00, la conferinţa Reconsiderarea critică a trecutului – între mit şi minimalizare Despre Ion Gavrilă Ogoranu şi rezistenţa armată anticomunistă din România, susţinută de cercetătorul german de origine română William Totok. Evenimentul va fi găzduit de Jockey Club, str. Episcopiei, nr. 9 (lângă Ateneul Român).
Tema dezbaterii va fi modul în care societatea românească contemporană înţelege să se raporteze la figuri controversate ale Resistenţei anticomuniste, asociate atât în trecut cât mai ales în prezent cu manifestări ale extremei drepte în România.
William Totok
s-a născut în 1951 în Comloşu Mare (Timiş). A absolvit Facultatea de Filologie-Istorie la Universitatea din Timişoara.
A fost unul dintre co-fondatorii „Grupului de Acţiune Banat” (Aktionsgruppe Banat), o grupare formată din tineri autori de limbă germană din Timişoara, contestatari ai regimului comunist. Acest grup, cunoscut şi sub denumirea oficială de „Cenaclul Universitar al Casei de Cultură a Studenţilor din Timișoara”, s-a manifestat între anii 1972-1975.
Pentru activitatea sa, Totok a fost arestat preventiv şi reţinut timp de 8 luni, până în 1976. Motivul reţinerii a fost „propagandă împotriva orânduirii socialiste”.
După încheierea studiilor, William Totok a funcţionat pentru o perioadă ca profesor de germană şi română în localitatea Tomnatic (Timiş), iar mai târziu, între 1982 și 1985, s-a mutat la Timişoara, unde a fost redactor la ziarul de limbă germană „Neue Banater Zeitung”.
În 1987 a emigrat în Republica Federală Germania şi s-a stabilit la Berlin, devenind corespondent local pentru postul de radio Europa Liberă.
A activat în Comitetul pentru Drepturile Omului din România (din cadrul Fundației „Heinrich Böll”).
S-a remarcat ca scriitor şi ziarist, publicând numeroase studii şi eseuri istorice, literare și politice, articole, analize, eseuri radiofonice, cronici și recenzii, atât în România, cât şi în alte ţări.
A continuat să se preocupe şi de trecutul recent. În această calitate a făcut parte din Comisia Internaţională pentru studierea Holocaustului în România şi a publicat mai multe studii şi volume.
Dorin Tudoran va susține conferinţa:
„Ce a fost/ce este un disident?”
Bucureşti, 23 aprilie, ora 17.00
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc vă invită marţi, 23 aprilie 2013, ora 17.00, la conferinţa-dialog ”Ce a fost/ce este un disident”, susţinută de scriitorul, ziaristul şi analistul politic Dorin Tudoran. Evenimentul va fi găzduit de Teatrul Odeon, Sala Studio, Calea Victoriei nr. 40-42.
În cadrul dialogului cu Andrei Muraru, Preşedinte Executiv al IICCMER, Dorin Tudoran va discuta principalele caracteristici ale disidenţei anti-ceauşiste, modalităţile de luptă alese de disidenţi, precum şi măsurile abuzive luate de către autorităţi împotriva acestora văzute în contextul disidenţei central şi est-europene. Disidenţa reprezintă principala modalitate de opoziţie în fața regimurilor comuniste adoptată de contestatarii din interior, ea fiind favorizată şi de semnarea unor tratate internaţionale privind respectarea drepturilor omului. Astfel, disidenţa prin mijloace legale devine în ultimele decenii ale regimurilor comuniste principalul mijloc de opoziţie. Caracteristicile au fost militarea pentru respectarea drepturilor omului, semnalarea abuzurilor decidenţilor politici şi solicitările pentru respectarea Tratatului de la Helsinki.
Dorin Tudoran
s-a născut la Timişoara pe 30 iunie 1945. Este absolvent al Facultăţii de Filologie din Bucureşti. Înainte de a părăsi România (1985), a lucrat ca redactor la Revistele Româneşti pentru Străinătate (1971-1973), Flacăra (1973-1974) şi Luceafărul (1974-1980).
A debutat editorial cu volumul Mic tratat de glorie, pentru care primeşte Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor în 1973, pentru ca în 1978 să fie laureat cu Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor, iar în 1992 cu Premiul Special al acestui for. În anul 2009 a fost distins cu Premiul Național de Poezie “Mihai Eminescu” – Opera Omnia. Dorin Tudoran şi-a manifestat deschis opoziţia faţă de regimul comunist, recurgând până la urmă la greva foamei ca formă de protest, iar în 1985 a părăsit ţara şi s-a stabilit în Statele Unite ale Americii.
Între 1986 și 1987 a fost cercetător asociat la The Catholic University of America, Washington DC, ca bursier al Institutului pentru o Societate Deschisă (Open Society). A lansat şi a fost directorul revistelor în limba română Agora (1987 – 1992), Meridian (1990 – 1992) şi al revistei de limbă engleză democracy@large (2005 – 2007). A fost director al Democracy Fellows Program, World Learning, Washington DC, SUA (2009-2012). În prezent este cercetător asociat (din 1987) la Foreign Policy Research Institute (FPRI) din Philadelphia, membru asociat al PEN Clubului Francez (din 1982), membru al Academiei Româno-Americane de Artă şi Ştiință (din 1987) şi consultant independent – Dezvoltare Internaţională/International Development. Timp de 8 ani s-a aflat în conducerea executivă a Fundaţiei Internaţionale pentru Sisteme Electorale (IFES), Washington, DC, SUA, ca Senior Director pentru Comunicare şi Cercetare. A publicat aproape 20 de volume şi a fost onorat cu numeroase premii.
(Conform http://www.iiccr.ro/)
___________________________________
Complementare, şi istoric succesive, temele celor două conferinţe propun o necesară luminare a două zone ale memoriei recente pe care toată lumea crede că le cunoaşte şi, în fapt, doar foarte puţini şi le mai aduc aminte. Între aceştia, fără îndoială printre cei mai autorizaţi, se numără William Totok şi Dorin Tudoran. Între cele două atitudini asumate împotriva comunismului, despre care vor conferenţia celebrii militanţi anticomunişti, pentru libertate, democraţie şi drepturile omului, una colectivă, extremă, radicală, violentă, de lungă durată şi, cealaltă, individuală, fermă, paşnică, ocazională se subîntinde toată gama de tipuri morale ale vieţii şi morţii în/sub comunism: de la curaj la laşitate, de la demnitate la umilinţă, de la speranţă la deznădejde, de la victimă la călău, de la martiraj la inchiziţie. Un adevărat deşert etic pe care cei doi au curajul să-l exploreze, dacă nu cumva chiar să-l traverseze. (V.G.)
Gogea's Blog 
Doru
aprilie 16, 2013
Mă bucur pentru domnul Tudoran şi pentru ocazia de-a explica fenomenul din profunzimile interioare …
Înţelegere blândă şi respectuoasă fie să fie!
Holohoax
aprilie 16, 2013
William Totok insusi, o figura problematica. Dar, de e sa caut intre doua figuri ”controversate”, il aleg fara ezitare pe Ion Gavrila Ogoranu, apreciat si de Paul Goma si incorectii politici ai momentului.
vasilegogea
aprilie 16, 2013
@Holohoax
De acord. Ion Gavrilă Ogoranu, deşi a trăit pînă de curînd şi a lăsat un număr de volume de memorii, nu are încă un „portret” (nici cel „la tinereţe”, realizat cinematografic de Constantin Popescu, nu e foarte „exact”) corect. Tocmai din obsesia „corectitudinii…”
nicolaeiuga
aprilie 16, 2013
Poate că dl. Totok ar trebui să se ascundă pe undeva. A fost o figură sinistră a comunismului românesc, aparent dizident, şi un mare antiromân şi turnător la Securitate în acelaşi timp.
vasilegogea
aprilie 16, 2013
@nicolaeiuga
E grav ceea ce afirmi, profesore! Nu ştiu. Dar, dacă chiar IICCMER-ul îl invită să ţină „lecţii”, am presupus că ştie „el” (institutul) ce face!
În tot cazul, dacă afirmaţia ta are acoperire, atunci mă văd silit să-i cer iertare lui Dorin Tudoran pentru această întîmplătoare învecinare. Dar şi „institutului”, explicaţii! Pentru că nu au cum să se ocupe cu recuperarea memoriei amnezicii! Tocmai pentru că, aşa cum spunea Monseniorul Vladimir Ghika, „Uitarea este adesea o opinie.”. Şi nu e tocmai genul de opinii cu care să fiu solidar.
nicolaeiuga
aprilie 16, 2013
Nu ştiu de ce, dar mie mi se pare că este vorba de o operaţiune sistematică de spălare a unor indivizi expiraţi cam demult, prin asociere imediată şi punerea în aceeaşi oală cu persoane absolut onorabile, mizând tocmai pe faptul că românii au o memorie cam scurtă. Am avut aici senzaţia a ceva déja vu..:
Bunăoară, recent Mihail Neamţu publică o carte de interviuri cu două persoanlităţi, Andrei Pleşu şi.. Sorin Antohi! Ştiţi care Sorin Antohi, ăla care a fost şi el turnător înainte de 89, iar după aceea a predat la o Universitate din Budapesta, minţind că are doctoratul luat în România, fără să-l aibă. Asocierea cu Andrei Pleşu are un scop clar, nu poţi să dai în Antohi, pentru că dacă dai în Antohi, dai în mine, dai în tine, dai în Pleşu şi-n uzine.
Citiţi, domnule Gogea, fie şi numai ceea ce se găseşte pe „net”, despre dl. W. Totok.
N.B. Imi place, domnule Gogea, să fim colocviali şi familiari în adresări, eu să vă zic Dvs. „Băi Vasile!”, iar Dvs.să-mi ziceţi mie „profesore!”. Numai că aici nu este vorba numai despre noi doi, ci mai este şi un al treilea, adică publicul care citeşte discuţiile noastre. Din respect pentru cel de-al treilea, eu aş prefera o anumită urbanitate a adresărilor reciproce.
vasilegogea
aprilie 16, 2013
@nicolaeiuga
Preţuite domnule Iuga,
nu mi-am imaginat că dacă i te adresezi cuiva direct cu „profesore” (fără nici o urmă de… „băi”!) acest fapt ar fi suspect de lipsă de respect. De ce să nu presupunem aşezate înainte titlului profesional, „profesore”, atribute sau adjective ca preţuite, stimate, scumpe, venerabile etc.?
Admit, însă, observaţia: „pe procedură”, cum aţi avut delicateţea să sugeraţi.
Voi căuta pe „net” mai multe informaţii, promit, de îndată ce voi avea un răgaz şi o stare potrivită pentru o astfel de „investigaţie”.
În ce priveşte o intenţionalatitate „secretă”, ascunsă cu „perfidie” în alăturarea unor nume, trebuie să declar că nu e vorba de nici un fel de „premeditare” (nici măcar „discretă”!). „Vinovat”, dacă se poate spune aşa şi în ceea ce mă priveşte, este doar calendarul de evenimente publice al IICCMER-ului.
Cu acelaşi dublu respect, atît faţă de interlocutor cît şi faţă de „ascultători”, sper să rămîn în continuare al d-voastră vechi prieten,
Vasile Gogea.
nicolaeiuga
aprilie 16, 2013
@vasilegogea
Dragă prietene!
Ştim cu toţii prea bine că şi tu şi Dorin Tudoran şi alţii au/am fost urmăriţi de către Securitate şi că aţi/am avut de suferit de pe urma acestui fapt. De aceea am simţit nevoia să spun cu voce tare şi sincer şi coleric, după cum îmi este felul, ceea ce gândesc.
P.S. Sper că îmi vei ierta ieşirea de mai sus!
vasilegogea
aprilie 16, 2013
@nicolaeiuga
Nu e nimic de iertat, temperamentul? Vorbeam de caracter! Eventual, dacă mai avem puţină energie pentru acest act, s-o îndreptăm, în aceste zile de încordată pregătire, către cei care au nevoie de iertare.
Dorin Tudoran
aprilie 16, 2013
@ Vasile Gogea
Romania este o tara care duduie de conferinte dar cu prea putine spitale dotate cu min. necesar pentru a asigura bolnavilor ei alinare si vindecare. De aceea, eu vad intalnirea de la Sala Odeon mai degraba ca o incercare de dialog/de a discuta in jurul (nu pe linga…) unor impasuri (folosesc un eufemism) pe care nu sunt sigur ca am stiut sa le administram cum s-ar fi cuvenit… Multumesc de semnale si regret ca nu voi fi in sala la conferinta „turnatorului” Willy Totok…
vasilegogea
aprilie 16, 2013
@Dorin Tudoran
După aceste precizări – pentru care mulţumim – nu numai că regret, dar sunt la marginea revoltei, că o asemenea întîlnire/dialog nu e transmisă în direct, dacă nu la TVR (că nu mai există TVR Cultural), cel puţin la Radio România Actualităţi sau Cultural! În schimb, nu există vorbiri în public (lansări de cărţi, conferinţe de presă, alte conferinţe, prelegeri, „proteste” etc.) ale unor genialofili şi genialoizi, granitoşi „rezistenţi prin cultură”, pe care să nu le auzi reluate pînă la saturaţie pe unele lungimi de unde şi în cuprinsul cîtor mai multe emisiuni!
Gheorghe Campeanu
aprilie 17, 2013
Doresc la randul meu sa-mi exprim marele regret ca efemera mea trecere prin Bucuresti se incheie maine in zorii zilei, drept care nu voi putea fi nici la conferinta domnului Totok, nici la cea a domnului Tudoran.
Iancu Motu
aprilie 17, 2013
Zilele acestea m-am luat cu tot soiul de treburi mai casnice si am ratat cateva dintre dialogurile noastre. Dar un eveniment precum cel despre care este vorba trebuie marcat. Chiar daca televiziunea publica, radioul public sunt convins, si eu, vor tacea sau ne vor oferi cine stie ce glumite de prost gust. A vorbi despre rezistenta, despre disdienta la … Bucuresti este o treaba serioasa! Aceasta in vreme ce nu prea se stie ( se stie foarte bine!) cine au fost cei care au facut rezistenta anticomunista, cata vreme toate par ca desprinse din povestile despre timpuri extrem de indepartate. Din pacate la noi nu se invata in scoala despre cei care au facut gesturi extraordinare, despre cei care si-au pus mai presus de viata lor sanatatea mintala si sufleteasca a neamului. Intre rezistenta si disidenta nu se prea face mare diferenta. Mai grav mi se pare ca uneori mai apar pe unele canale de televiziune tot soiul de fosti angajati ai puterii comuniste si folosesc acelasi limbaj ca in anii 1947-1964 la adresa lupatorilor anticomunisti- banditi, tradatori etc. Se amesteca in mod voit apartenenta unora la anumite ideologii cu apartenenta la Armata regala, se amesteca gesturi si fapte cu accidente etc. Uneori sunt tratati si unii si altii cu un gen de „bunavointa” si sunt vazuti drept romantici intarziati, neadaptati. Poate ca n-ar strica un volum mai putin descriptiv ( gen memorialistica) ci relativ sec, un gen de rememorare, fie si numai prin amploarea miscarii de rezistenta/disidenta care sa aduca un pic de clarificari.
Mara
aprilie 24, 2013
http://epochtimes-romania.com/news/doru-maries-despre-respingerea-in-parlament-a-infiintarii-unui-muzeu-al-comunismului–190061
mariusmioc
mai 17, 2013
Aici se găsesc amănunte despre Totok şi securitate: http://wp.me/pjejF-1J3