A N D R E I Z A N C A
*
*
sfârşit de iarnă în tempera
şi-ţi răspund abia acum.
într-adevăr, am fost mereu prinşi, închişi
în iarnă mamă, iarna ne-a însoţit mereu
ne locuia unduind dureros în oasele
chipul şi ochii noştri osteniţi
şi era ca şi atunci când într-o peliculă totul
se nemişcă în clipa imortalizată şi doar fulgii
cad încet, rari şi fără de oprire, hibernează
hibernează martirii în noi, mamă, aici
unde ipocrizia e o stare naturală ca mâna
întinsă înspre cutia ruginită în care
ne păstram nimicurile copilăriei
şi-n faţa fiecăruia din noi un drum lung
atât de lung de nu-ţi mai pasă câtă vreme
în tine flacăra mai arde.
pesemne, de iarnă nu am vrut reînnoiri
mamă, voiam ca totul să capete
acea patină din unele fresce
cum chipul acela drag pe patul de moarte
surâzând, şoptind abia auzit la vedere –
şi-au fost ultimele cuvinte după care
a întors capul şi a închis ochii.
acum e noapte şi iarnă din nou, mamă.
o iarnă uscată ca inimile sleite, sleită
ca mămăliga pe care o uitam
pe masă dus pe gânduri.
şi stau şi acum întrebându-mă
ca-ntotdeauna, încotro – şi ceaţa
se lasă peste ape, peste păduri şi
arborii înscriu chemări desfrunzite
şi e atât de pustiu în jur, încât bătăile inimii
sunt paşi de sfială prin spărtura abia bănuită
marcând sfârşitul definitiv al iernii
în care flacăra din noi mai arde, mamă
(Heilbronn, 1 noiembrie 2015)
*
Gogea's Blog 
Ioan Moldovan
noiembrie 30, 2015
da, Andrei, pana si iarna sfarseste omeneste
vasilegogea
noiembrie 30, 2015
@Ioan Moldovan
Deşi percep în acest poem nişte vagi „ecouri” din Esenin (ehei, pînă pe malul rîului Neckar, la Heilbronn, ori al Târnavei Mari, la Sighişoara), „iarna” lui Andrei nu se sfîrşeşte – i-o doresc din toată inima, chiar azi, de Ziua Sfîntului Apostol Andrei! – la fel!