Am avut un vis.
E adevărat, în ultimii ani, mai cu seamă în aceste ultime luni şi aproape neîntrerupt în ultimele zile, coşmarurile au fost cele care m-au „vizitat” cel mai des.
Dar, am avut un vis.
Legat de soarta Casei Memoriale a unuia dintre Părinţii Fondatori ai Statului Naţional Unitar Român: „conacul” de la Bădăcin al familiei lui Iuliu Maniu. Ea face obiectul, de o lungă perioadă de timp, al unei Campanii Naţionale de salvare nu numai din uitare, ci şi de la dispariţia fizică, materială efectivă. Ca urmare a acestei campanii publice, coordonată de părintele Cristian Borz, preotul parohiei greco-catolice din Bădăcin, prin însumarea a sute de donaţii particulare, cele mai multe echivalînd preţul cîtorva pachete de ţigări, s-au putut aduna banii necesari (nu mai mult de şaptezeci de mii de lei!) începerii lucrărilor la reconsolidare a fundaţiilor casei, greu lovite, în ultimele săptămîni, de ploile abundente şi alunecările de teren din zonă. Despre atitudinea şi „contribuţia” autorităţilor statului nu e aproape nimic de spus. Sau, ceea ce ar trebui spus, nu voi spune în această zi. Am spus-o de prea multe ori, pînă azi, pe acest blog. Şi în două dintre cele mei recente cărţi ale mele.
Am avut, aşadar, un vis.
Se făcea că azi, 1 Decembrie 2015, de Ziua Naţională a României, Ziua Marii Uniri la înfăptuirea căreia Iuliu Maniu a avut o contribuţie hotărîtoare, fiecare român va dona un leu pentru realizarea Centrului Memorial „Iuliu Maniu” din Bădăcin. S-ar strînge douăzeci de milioane de lei, bani care ar fi suficienţi pentru împlinirea unei obligaţii morale a naţiunii nu numai faţă de memoria celui martirizat la Sighet, dar şi faţă de sentimentul naţional al respectului de sine şi al propriei istorii.
Nu ştiu dacă va trebui să păstrez acest vis pînă în 2018, cînd n-aş vrea să fiu contemporan cu Jubileul Marii Uniri suprapus pe dispariţia căminului unuia dintre părinţii ei!
Atunci, acest vis, ar deveni coşmarul unui orfan absolut. (V.G.)
*
*
Ioana GALE
Contribuția lui Iuliu Maniu la Marea Unire de la 1918
în 
Consiliul Naţional Român, convocând adunarea de la Alba Iulia pentru ziua de 1 decembrie 1918, l-a însărcinat pe Iuliu Maniu cu organizarea Adunării Naţionale. În drum spre Alba Iulia face un popas la Blaj, rostind aici un discurs prin care aducea un ultim omagiu acelei citadele a românismului.
Mai exista o problemă foarte importantă, care trebuia pusă la punct, şi anume: atitudinea guvernului maghiar de la Budapesta faţă de Adunarea Naţională convocată la Alba Iulia. În acest scop, Maniu a întreprins o călătorie la Budapesta. Sosind în capitala maghiară, a căutat imediat să se întâlnească cu ministrul (pentru minorităţi – n.n) Jaszi Oskar, pentru a aranja chestiunea. După vreo 15 ani, Oskar Jaszi, pe atunci profesor la o univeritate din Statele Unite, făcând o vizită lui Iuliu Maniu la via acestuia de la Bădăcin – reamintindu-şi cele trecute vremi – a povestit că în acel moment miniştrii social-democraţi şi cu contele Teodor Batthany, ministrul de interne în acel guvern, au cerut ca Maniu să fie imediat arestat şi trimis în judecată pentru înaltă trădare.
*
*
1 Decembrie 1918, era zi de Duminică, care începe cu Sfânta Liturghie. La sunetul clopotelor toţi românii s-au îndreptat spre biserici. După Liturghie cei 1228 de reprezentanţi ai românilor se adună în sala mare a Casinei militare din Alba Iulia. Cei aproximativ 100 000 de români aşteptau afară, pe Câmpul lui Horea, venirea oratorilor, care să le prezinte actul unirii. Au rostit discursuri memorabile George Pop de Băseşti, care este ales şi preşedinte de onoare al adunării, Vasile Goldiş şi Iuliu Maniu, acestea fiind şi astăzi adevărate lecţii de oratorie.
Discursul de la Alba Iulia şi contribuţia lui Maniu la Marea Unire nu s-au bucurat de o foarte mare atenţie din partea istoricilor în perioada comunistă şi aceasta pentru că nu i se putea ierta faptul că după al doilea război mondial a fost simbolul rezistenţei anticomuniste din România. Discursul lui Maniu de la 1 Decembrie 1918 este un demers istoric încadrat în spiritul bărnuţian, al cărui ecou a trecut din Catedrala de la Blaj, prin glasul lui Treboniu Laurian, pe Câmpia Libertăţii de aici. Iuliu Maniu a jucat un rol hotărâtor în toate marile momente ale anului 1918 şi în ceea ce s-a hotărât la Alba Iulia. Importanţa lui în cadrul generaţiei Marii Uniri e covârşitoare:
“Noi, onorată Adunare Naţională, privim înfăptuirea unităţii noastre naţionale un trimf al libertăţii omeneşti. Noi nu voim să devenim din oprimaţi oprimatori, din asupriţi asupritori. Noi voim să întronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor şi a tuturor cetăţenilor. Noi propunem decretarea unirei cu Regatul României a întregei Transilvanii, a întregului Banat şi a întregului teritoriu locuit de Români al Ungariei. Pe aceste teritorii locuiesc însă şi alte neamuri, cu alte însuşiri şi alte tradiţii. Noi nu voim să răpim individualitatea etnică, nici fiinţa naţională a acestor neamuri. Noi nu vroim să răpim limba nimănui, ci vrem ca fiecare om să aleagă liber limba şi credinţa în care vrea să trăiască atât în viaţa lui particulară, cât şi în legătură cu viaţa de stat. Noi nu vrem să verse nimenea lacrimile pe cari le-am vărsat noi atâtea veacuri şi nu voim să sugem puterea nimănui, aşa cum a fost suptă a noastră veacuri de-a rândul.” (Din Discursul rostit de către Iuliu Maniu la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia)
*
Membri ai Consiliului Dirigent –
Rândul de jos, de la stânga la dreapta: Alexandru Vaida Voevod, Ştefan Cicio Pop, Iuliu Maniu, Vasile Goldiş, Aurel Vlad.
Rândul de sus: Iosif Jumanca, Romul Boilă, Valeriu Branişte, Victor Bontescu, Dionisie Florianu, Ioan Suciu, Aurel Lazăr, Emil Haţieganu, Ion Flueraş.
*
Pe data de 2 decembrie 1918, sunt alese structurile de conducere, provizorii, ale Transilvaniei, Marele Sfat Naţional, ca organ legislativ şi Consiliul Dirigent, organul executiv. Preşedinţi ai celor două foruri de conducere au fost aleşi fruntaşi politici sălăjeni George Pop, la cel legislativ şi Iuliu Maniu, la cel executiv.
Întrebat de Corneliu Coposu, în serile liniştite petrecute împreună cu Iuliu Maniu la Bădăcin, care sunt cele mai importante realizări din viaţa lui, acesta i-a răspuns că după Unirea de la 1918, care este de departe cea mai mare realizare, a urmat introducerea regimului românesc în Transilvania. Acela a fost un moment crucial când 80% din funcţionarii vechiului regim austro-ungar au refuzat jurământul în faţa Consiliului Naţional Român. Atunci s-a înregistrat voluntariatul a 420 de preoţi, a 180 de medici şi a 600 de avocaţi români care au renunţat la meseriile lor ca să ocupe posturi de pretori, de notari, să intre în magistratură pentru a scoate din impas administraţia din Transilvania. Al treilea moment important în biografia lui Iuliu Maniu după propria lui apreciere a fost acţiunea din toamna anului 1918 de la Viena, când a organizat Armata Română din Transilvania şi timp de 55 de zile a asigurat ordinea în Viena, în timpul grevei poliţiei vieneze.
*
Iuliu Maniu a fost, este şi, sperăm, va rămâne un simbol al Marii Uniri. Atâta timp cât numele său încă rezonează, e semn că şi umila casă de la Bădăcin va putea fi salvată, măcar din dorinţa de a răsplăti eforturile sale pentru întregirea ţării. Această casă, dincolo de legătura directă pe care a avut-o cu marele nostru înaintaş, reprezintă un simbol al atitudinii noastre față de adevăratele valori. Lucrările la fundaţia casei au început şi sunt aproape de finalizare, semn că începem să ne cunoaştem şi să ne recunoaştem istoria. Campania noastră trebuie să continue pentru a putea susţine financiar viitoarele intervenţii la pereţii şi acoperişul monumentului. Cei care simt româneşte, indiferent de etnie, naţionalitate ori religie, pot să sprijine acest proiect, donând în conturile:
Lei: RO22 RZBR 0000 0600 0208 5400
Euro: RO18 RZBR 0000 0600 0289 9205
Dolari: RO11 RZBR 0000 0600 1092 7730
Cont PayPal: salvaticasamaniu@yahoo.com
– deschise la Raiffeisen Bank, AgenţiaŞimleuSilvaniei, jud. Sălaj.
*
*
Gogea's Blog 
viorica nica nedesan
decembrie 2, 2015
Este o initiativa si. un proiect necesar si sper saputem ajuta cu totii. Dumnezeu sa ne ajute….