Asemenea indivizilor, popoarele se deosebesc nu numai prin felul în care îşi trăiesc destinul, ci şi prin felul în care ştiu să şi-l pună în valoare. Polonezii au reuşit să dea nefericirii lor seculare definiţia demnităţii, evreii şi-au transformat martiriul în apoteoză.
În ceea ce ne priveşte, ştiinţa potrivirii lucrurilor ne-a fost, din păcate, aproape întotdeauna necunoscută. Aproape întotdeauna am preferat să ne întâmpinăm oaspeţii nu cu lacrimi, ci cu pâine şi sare, şi să ne oblojim rănile în tăcere şi singurătate.
Există o mare singurătate în destinul poporului român şi există o insuportabilă tăcere.
Memorialul de la Sighet se naşte din credinţa că această singurătate trebuie să înceteze. Şi ea nu poate înceta decât dacă tăcerea încetează.
ANA BLANDIANA
(Citeşte mai mult aici: http://www.memorialsighet.ro/index.php?option=com_content&view=category&id=62&Itemid=169&lang=ro)
Gogea's Blog 
Anca Marin Butnarescu
iulie 7, 2013
Fara cuvinte…
Trist, foarte trist , dar ADEVARAT…
vasilegogea
iulie 7, 2013
@Anca Marin Butnarescu
…nu totdeauna lucrurile cele mai vesele trezesc si intretin SPERANTA! as spune chiar ca rareori…
Anca Marin Butnarescu
iulie 8, 2013
@Vasile Gogea
Aveti mare Dreptate…din pacate…
Anca Marin Butnarescu
iulie 8, 2013
M-am bucurat tare mult sa le revad pe Ana Blandiana si Doina Cornea in photografii…
Aceste doamne au o finete remarcabila , greu de uitat.
vasilegogea
iulie 8, 2013
@Anca Marin Butnarescu
Ei, da! Iată o bucurie care a hrănit speranţe în vremuri de deznădejde.
Iancu Motu
iulie 8, 2013
Tristete, adevar,loc cumplit! Dar cui sa-i mai pese de un trecut si de vremuri cutremuratoare? Cui sa-i mai pese de victimele unui GENOCID programat cu buna stiinta de peste Tisa de peste Nistru ( de fapt Prut)? Intrebari retorice, desigur. Pentru ca mai-marii zilei de astazi, in ciuda unor declaratii mai mult decat sforaitoare, se folosesc doar de trecut, de durerile si lacrimile unui popor. Se folosesc pentru ei insisi! Intre timp supravietuitorii -atatia cat mai sunt – se sting unul dupa altul. Iar tragedia va ramana -daca va ramane!- intre paginile unor coperti pe care le mai numim, uneori, …istorie! Si ce istorie!!!!
vasilegogea
iulie 8, 2013
@Iancu Motu
Draga prietene, imi place sa cred ca minciuna e fragila si atunci cind e „servita” de milioane de indivizi, in timp ce adevarul ramine invincibil si aparat de un singur om! (Idealism!?)
Culai
iulie 9, 2013
Ardealul (nu spun Transilvania, pentru că nici Mihai-Bravul, Întregitorul, nu zis-a-n a’sale zapise decît aşa) are privilegiul istoric al unor Bărbaţi falnici, dar şi al unor Femei ce au ştiut răzbate acolo unde virii nu. Iar Doamna AMB, deşi de atît de departe, a făcut cea mai pertinentă remarcă: Ana Blandiana este o Femeie, o Doamnă care – prin tot ce săvîrşi, încă mai realizează – îşi consolidează un loc de cinste în Istoria contemporană.
Nu am ajuns niciodată la Sighet. Dar ce a fost şi este Acolo nu-mi este străin. Deloc!
Din păcate – s-a pronunţat deja Dl Profesor de istorie – acea parte grea de păcate a istoriei nu doar comuniste, rămîne pentru prima putere în stat (de pomană) un brand ocazional, iute pus laoparte ca hainele de sărbătoare, de cum prilejul encomiastic geopolitic s-a consumat.
Iată ce aş (mai) dori: apariţia unui alt Memorial, al dezastrelor pe care le-a suferit populaţia eterogenă a României, dar şi temeliile acestui totuşi tînăr stat modern, dinamitat din toate părţile şi poziţiile în foarte scurta, dar crunta „istorie” de după 1990. Cine, care falnic Bărbat, puternică Doamnă să cuteze asta?…
Nu nu mă puneţi la socoată: eu nu-s decît un moşneag cîrcotaş, ce şi-a trăit traiul şi consumat puţinul mălai oferit de trei regimuri, pentru cei 46 de ani de robie… la Stat.
Iancu Motu
iulie 10, 2013
Imi pare rau sa constat ca Dl.Culai face apel la un falnic Barbat sau la o puternica Femeie! Nu de „tatuci” avem nevoie. Este nevoie de noi, de noi toti! Sa spunem ajunge, sa nu mai permitem ca unii sau altii sa ne calce in picioare – la propriu! Nu conteaza varsta ( totusi la 46 de ani nu suntem inca la cea de-a treia varsta, si chiar de-am fi nu conteaza!) conteaza chestia aia numita sira spinarii! Sa nu mai admitem in viata noastra ( nici in cea personala!) imbecila zicere ce pretinde ca un cap ce se pleaca nu va suferi taierea. Tocmai acel ca va cadea si o va face in… dezonoare. Un cap mandru, un cap lucid va putea accepta inclusiv taierea, dar niciodata dezonoarea! Pana si cei puternici geopolitic ar avea de cugetat daca taie sau nu o…. onoare. Nu de alta dar secolul XXI ( ca va fi sau nu religios putin imi pasa) nu prea mai are capacitatea de a ingurgita…. martiri!
Culai
iulie 10, 2013
Domnule Profesor,
errarea nu-mi aparţine: 46 de ani de robie la Stat, am după Cartea-mi de Muncă, iar anu-mi natal se termină tot în 46. După buletin, 64 am avut la numai un an după ce m-am săturat să mai robesc, la cine nu merita truda-mi, cerîndu-mi anticipata pensionare.
Iar Acum. nemetaforic, sunt chiar că vorba Laurenţiului Ulici, pe cînd Vulpescu cel Romulus îşi migălea Arte&Meserie: „Sunt bătrîn, bătrîne…”
Aş fi dorit eu să mai am 46 de ai… Deşi, de-mi aduc (şi-mi aduc!) bine aminte, au fugit festigiaritorii mei frînci la două mese distanţă de mine, cînd au aflat că serbez 46 de candele!
Ei se aşteptau să fiu mai… coruptibil, mai cam de 36, „comme vous aviez si bien l’air”!
În rest, zău că nu-i bai, dacă Domnia-voastră nu în tribuni nici mesii vă puneţi speranţa, ci-n „noi”… Oricum, pe mine să nu mai contaţi, decît ca pe un glossator, un En spectateur… comme au theâtre… şi-n rest, alegeţi: Oxinstierna sau Eminescu.
vasilegogea
iulie 10, 2013
@Iancu Motu & @Culai
Domnilor, nu va pierdeti cu firea! Oricum, viata e prea scurta…
Aveti pacienta! Vine canicula!