Lumi(ni)le „intra muros” ale lui Adrian Grecu: o provocare pentru imaginarul colectiv urban

       Artistul plastic Adrian Grecu (cel care este şi „instructorul” meu în designul acestui blog) este prezent permanent în acest spaţiu. Dar, oarecum „ascuns”, pe coloana din dreapta, în şirul denumit abstract „blogroll”, o dată chiar cu numele său , Adrian Grecu care trimite la site-ul personal, şi a doua oară, la titlul  Lumea formelor:sculptura în spaţiul public, care trimite la blogul său de discuţii şi propuneri pentru o nouă viziune asupra sculpturii ambientale urbane. Cred că este momentul să-l scot „pe prima pagină”, ca oaspete al Pavilionului. Pentru prezentarea lui, mai exact, a unei „isprăvi” a sale ceva mai vechi (dar ce este „vechi” în arta autentică!), am făcut apel la prietenul nostru comun, criticul de artă Livius George Ilea, redactor la revista Tribuna. Mie rămînîndu-mi doar plăcuta misiune de a vă invita să priviţi cîteva clipe pe „ferestrele” deschise acum.

                Meditaţii asupra civismului cultural

                Emblematice în cadrul peisajului citadin contemporan, unele opere de arhitectură sau sculptură monumentală precum Statuia Libertăţii, Turnul Eiffel sau Opera din Sydney îşi împlinesc destinul privilegiat de a defini în termenii artelor spaţiale comunitatea în care au prins să fiinţeze. Se insinuează, astfel, ca simboluri vizuale ale locului, depăşindu-şi contextul istoric iniţial în beneficiul unui brand propulsat pe harta noului turism cultural planetar. Există, desigur, şi acele nefericite cazuri în care entităţi spaţiale inexpresive, patetice, hilare, catalogabile în registrul kitschului sunt catapultate barbar în ambientul citadin, contravenind oricăror norme estetice minimale de solidaritate şi armonie cu ambientul, reclamate de inserţiile târzii în dinamica vie a cetăţii. Proporţia dintre acestea din urmă şi primele caracterizează cu destulă acurateţe nivelul de cultură vizuală, civică (şi, de ce nu, politică) al populaţiei care le gestionează.

               Fără a încerca să rivalizeze cu marile capitale europene occidentale, deşi sărac în monumente de for public de certă valoare, precum statuia ecvestră a Sfântului Gheorghe, grupul statuar al Regelui Mathia Corvinul sau „Şcoala Ardeleană” -ce-şi îndeplinesc rolul de repere emblematice – ,Clujul şi-a apărat, de-a lungul timpului statutul de capitală culturală a Transilvaniei. Anii „tranziţiei” nu au contribuit, din păcate, cum ne-am fi aşteptat, la schimbarea în bine a acestei paradigme, majoritatea noilor monumente ridicate, în vârtejul febrelor electorale, marcate fiind de conjuncturalism, diletantism sau de inadecvarea amplasamentului şi înclinând negativ balanţa. Actuala criză financiară mondială pare a nu fi un bun moment pentru a investi în fundamentarea acestui tip de „imagine”, deşi în mod paradoxal, statisticile arată că mai toate marile companii transnaţionale şi-au mărit bugetul pentru publicitate, iar populaţia nord-atlantică, aparent cea mai afectată,  îşi redescoperă apetitul pentru cultură şi interesul pentru (re)definirea propriei identităţi. Astfel contextualizată,  expoziţia plasticianului clujean Adrian Grecu, cu titlul generic – „Posibile proiecte pentru Cluj” -deschisă în perioada 27 aprilie – 12 mai 2009 la Galeria Veche a U.A.P.,  nu a mai apărut a fi o extravaganţă pe timp de austeritate,  ci, dimpotrivă, o invitaţie temerară, fie ea şi inocentă, cât se poate de motivată la a ne reconsidera/remodela habitatul urban.

                 „Această expoziţie – afirmă autorul – a fost gândită ca o punere în discuţie a sculpturii monumentale, ambientale în oraşul Cluj-Napoca şi nu numai. Spunând aceasta, mă refer la schimbarea modului de abordare, şi anume direcţionarea interesului spre cetăţean, spre om în general, ca principal beneficiar al acestor lucrări de artă în spaţiul urban. ” Nevoia de reinserare în contemporaneitatea culturală europeană, de umanizare a realului prin recursul la dimensiunile fizice umane, necesitatea redefinirii profilului cultural specific spiritului locului – sunt câteva dintre mizele majore vizate de artist în demersul său tranşant. Materiile, mijloacele şi canoanele estetice sunt cele ale modernităţii târzii (Late Modern); oţel, sticlă, lumină artificială dirijată se asamblează, conform noilor tehnologii, în compoziţii ambientale în general orientate către abstracţie şi simbol decantat. Proporţiile consună cu cele ale fiinţei umane, soclul lipseşte cu desăvârşire facilitând „comunicarea directă”, apropierea trecătorului de obiectul estetic detabuizat, astfel, la nivelul percepţiei tactile. Imaginea plastică tinde să fie interactivă, incluzând în „programul ei genetic” dinamica oglindirii elementelor ambientale, cât şi modificările cromatice cauzate de regimul de iluminare diurn/nocturn.

                Sunt expuse, cu totul, şapte lucrări de sticlă cu neon şi şapte proiecte 3D de sculpturi ambientale, realizate pe panouri de mari dimensiuni configurând posibile monumente integrate virtual în spaţiile concrete ale polis-ului clujean. Se remarcă, astfel, abilităţile tehnice şi artistice ale autorului, în mod fericit însumate de dubla sa formaţie profesională – artistul fiind atât absolvent al cursurilor Facultăţii de Fizică a Universităţii Babeş-Bolyai cât şi licenţiat în artele plastice, profil ceramică-sticlă-metal la „Ion Andreescu”. Preocupările în domeniul multimedia ale plasticianului Adrian Grecu (în prezent webdesigner de succes şi realizator de video-clipuri şi generice destinate televiziunii) se regăsesc la modul imediat în prezentarea proiectelor 3D, dar şi în ideatica generală a abordării temelor, în disponibilităţile speculativ-afective declanşate în jocul cu infinita curgere a universului, şi, nu în ultimul rând, în responsabilitatea sa civică. Modul de a gândi/de a configura bipolar al artistului pare a se cristaliza tot mai limpede, cu fiecare lucrare în parte, manifestându-se într-o sporită supleţe de a utiliza contrastele, fie ele de volum, textură, consistenţă, formă, culoare sau lumină. Idealul său – în cadrul acestui plonjon în tridimensionalitate – rămâne puritatea formelor geometrice esenţiale şi dialogul fertil cu lumina ,percepută atât ca eternă forţă revelatorie, cât şi în ipostaza sa luciferică de generatoare a iluziei.

               Prospeţimea, sinceritatea acestei tentative de integrare dinamică a noilor standarde europene ,contagiosul său idealism de tip juvenil, că „trebuie şi se poate”, cât şi ataşamentul faţă de urbea sa natală caracterizează viziunea urbanistică a plasticianului Adrian Grecu, recomandând lucrările sale ca o temă de meditaţie, supusă atenţiei nu doar factorilor de decizie din zona urbanisticii şi responsabililor „departamentului de imagine” al Clujului, ci şi tuturor concitadinilor noştri preocupaţi de respiraţia culturală vie a„metropolei” transilvane.

                                 ( Livius George Ilea, în  Tribuna, nr.161. 16-31 mai 2009)

  

                                         ( http://www.agrecu.ro/adrian_grecu_projects.html)

 

Etichetat: Adrian Grecu, arta plastica, Cluj, Livius George Ilea, proiect, Tribuna

Posted in: Pavilionul de oaspeţi