O primă întîmpinare la „Singur cu Hegel”

Posted on ianuarie 12, 2014

24



Virgil Raţiu:

Vasile Gogea nu a fost singur. A fost cu G.W. F. Hegel

    Deşi Editura Eikon îşi are sediul la Cluj-Napoca, o consider Editură bistriţeană din motive întemeiate. În primul rând, îl are manager pe George Vasile Dâncu, născut în Runcu Salvei, judeţul Bistriţa-Năsăud, filozof şi poet, căci cu filozofi judeţul nostru s-a mândrit întotdeauna. În următorul rând, G.V. Dâncu este nepotul poetului Vasile Dâncu din Runcu Salvei, despre care cred că ştie toată lumea că nu este un poet oarecare, ci un mare poet apoftegmatic, de-un lirism asemănător frumoaselor floricele de cimbrişor, discrete dar pătrunzătoare. La argumentul meu mai adaug că Eikon a publicat numai în cursul anului 2013 numeroase şi importante volume care într-un fel sau altul sunt legate direct de viaţa înalt-spirituală a Bistriţei-Năsăudului. Iar acum, despre Vasile Gogea.

     Dacă Vasile Gogea ar fi fost singur, sunt convins că ar fi vieţuit mai ceva decât Robinson Crusoe pe insula lui salvatoare şi mai ceva decât Domnul Vineri, în filmul omonim cu Peter O’Toole.
Până astăzi, Vasile Gogea a publicat multe cărţi, cea mai reprezentativă fiind romanul „Scene din viaţa lui Anselmus”, cu două ediţii, 1990 şi 2008, cea de a doua ediţie (Editura Limes, Cluj), având în introducere o prefaţă de Ion Bogdan Lefter, roman care a lăsat paf toţi prozatorii contemponi lui Vasile Gogea, prin faptul că niciunul dintre mulţii contemporani de până atunci şi de după aceea nu au îndrăznit să se „aşeze” lângă autor. (Vedeţi, tocmai de aceea, de-a lungul anilor, Vasile Gogea nu a prea avut privilegiul să fi „mişcat” singur în Agora.).Tot ce leagă volumele sale tipărite e un fapt material, fiecare carte editată fiind mai degrabă subţire, nu invadează cititorul cu pagini multe, cum, de pildă îi face plăcere romancierului Nicolae Breban, care şi astăzi susţine sus cât Munte Vrăjit că orice roman de seamă trebuie să fie cel puţin la fel de masiv ca „Demonii”, de F.M. Dostoievski.

     Cărţile lui Vasile Gogea sunt subţiri ca număr de pagini, decente şi esenţiale. Cărţile lui transmit principiul eticii pure şi răzvrătiri arhanghelice care nu poate fi zdrobit sub tortură, nici sub gloanţe, nici sub ştreang. Gloantele şi ştreangul prăpădiţilor de „conducători” din anii 1950, 1960, 1970 Vasile Gogea le-a văzut şi trăit. Ăia tot încercau să-l însingurească, dar Vasile era singur cu „sprijinul” a foarte mulţi din jurul său. Prin cărţile lui Vasile Gogea poţi vedea ca printr-o sită luminată, mult mai multe decât ceea ce cuprind chiar paginile cărţilor.

    De pildă, cărticica „Tratat despre înfrânt” (editurile Charmides, Bistriţa şi Eikon, Cluj, 2006), meditaţii, a iritat instantaneu „revoluţionari” post-decembrie 1989, încât, pac, a răsărit un fel de securitist din Bucureşti, cu pseudonimul Alexandru Moscopole, care a publicat imediat o xerografie unsuroasă a lucrării lui Vasile Gogea, înlocuind prin mijloace electronice (fiindcă mental nu ar fi fost!) termenii de bază din apoftegme, de exemplu, „înfrânt” cu „învingător”, substituindu-se ca un fătălău ranchiunos cu fir de aur pe epoleţi în regia „noii ideologii” circumscrisă României de Ion Iliescu. Acest hoţ de propoziţii şi fraze maxime, A. M. – căci pentru mine nici nume nu are! -, cu „Tratat despre învingător” (Ed. Heliopolis, Bucureşti, 2006), pe atunci nici nu-şi imagina că ar putea fi „modelul” de hoţie intelectuală, direct, pentru un viitor prim-ministru, Victor Ponta, ba Ponta „a beneficiat” el „însuşi sieşi de înaintaş antemergători” de seamă în ale raptului intelectual, alţii şi mulţi, căci la români furtul este legiferat şi sfânt. Dar nu numai istoria recentă ne poate juca astfel de zgândăreli şi „fomfăieli de înaltă ţinută intelectuală”. Ăla, A.M., şi-a imaginat că poate supravieţui înfrântului gestionând o victorie frauduloasă. Ei bine, nu a reuşit să gestioneze decât găuri cu miros de ineptii.

Coperta Singur cu Hegel

Noul volum semnat de Vasile Gogea, Singur cu Hegel (Editura Eikon, Cluj, 2013) nu este deloc nou. Cum? Ne explică chiar autorul: Recitind acest text după treizeci de ani şi după ce am trăit şi experienţa „întâlnirii” cu propriul dosar de urmărire informativă (D.U.I. 3357, „Oşanu”) deschis de Securitate încă din 1975, am înţeles că în încercarea mea de a face un „portret inteligibil” unuia dintre cei mai dificili (obscuri) filosofi ai lumii, Georg Wilhelm Friedrich Hegel, fără să-mi dau seama, sub „desenul” vizibil am lăsat „urma” unui autoportret! Este „autoportretul” unui tânăr pasionat de filosofie care trăieşte într-o lume cotropită şi dominată brutal de ideologie. Şi nu orice ideologie… Constat acum că, în acei ani, am fost „singur cu Hegel” împotriva „sistemului”! Am considerat că dezvelirea acelui autoportret poate fi cel mai bun răspuns la „portretul” caricat şi absurd făcut mie în „atelierul de stampe” al Securităţii. Prin urmare, această carte nu (doar) despre Hegel vorbeşte, ci (mai mult) despre cel ce scriind despre acesta, pe sine se scrie.

 Câteva cuvinte de însoţire a cărţii, după treizeci de ani, semnează profesorul universitar Vasile Muscă, el fiind în 1983 lector universitar la Facultatea de istorie-filosofie, secţia filosofie, a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, şi îndrumătorul ştiinţific a tezei de licenţă scrisă de Vasile Gogea. Vasile Gogea „abia a avut voie” să-şi susţină atunci teza cu titlul „Hegel sau austeritatea ironică a lucidităţii”. De aceea Vasile Gogea, deloc gratuit, afirmă deschis că în 1983 cu acet text de tinereţe atestă că a „absolvit” şi nu „terminat” Facultatea de istorie-filosofie. Vasile Muscă notează: „Remarcabila teză de licenţă de atunci constituie astăzi o pagină relevantă de istorie. Aşa încerca să gândească liber Vasile Gogea în acei ani ai începutului de deceniu 80, pagini de sinceră şi profundă gândire liberă.”
      Ultimele cuvinte ale „Fenomenologiei spiritului” sunt: «Din cupa acestui imperiu al spiritului spumegă infinitatea sa».

________________________________

(În Mesagerul de Bistriţa-Năsăud, http://www.mesagerul.ro/2013/12/30/vasile-gogea-nu-fost-singur-fost-cu-gw-f-hegel )

Posted in: Ex libris